La începutul anilor 2000, să fii specialist cu patalama în securitate cibernetică și să profesezi în acest domeniu părea ceva de domeniul SF în țara noastră. Tehnologia nu era atunci chiar punctul forte al unei Românii post-comuniste, care făcea pași timizi în direcția digitalizării și a accesului facil la ”world wide web”, iar termenul de cybersecurity era asociat, în cel mai bun caz, cu ceea ce se întâmpla prin blockbuster-ele de intelligence sau cele cu scenariu futurist de la Hollywood. Din fericire, viteza cu care s-au schimbat lucrurile pe plan mioritic la capitolul tech a fost neașteptat de mare, iar interesul pentru acesta a dus la crearea unui pool de specialiști în tehnologie, cu accent pe zona de telecomunicații și IT, care și-au însușit perfect toate atributele acestor domenii. Unul dintre acești specialiști este Ioan Constantin, energicul și entuziastul nostru coleg, expert în securitate cibernetică. Ioan are la degetul mic tot ce înseamnă cybersecurity și e un om perfect ancorat în realitate și cu picioarele pe pământ, dar și cu capul foarte des în nori, literalmente, așa cum chiar el ne-a mărturisit, în interviul de mai jos.
Vom începe direct, pentru cei care nu te cunosc prea bine: cine este Ioan Constantin?
Salut! Sunt Ioan de aproape 40 de ani, Cyber Security Expert la Orange România de aproape 5 ani. Călătoresc alături de soția mea, cât de des și de departe ne permite timpul, și sunt pasionat de tehnologie, în majoritatea aspectelor ei. Consider că avionul și tranzistorul reprezintă cele mai importante invenții ale omenirii, de la roată până-n prezent, și mă bucur că fac parte din primele generații privilegiate ale celor ce pot să ajungă oriunde în lume în doar câteva (zeci de) ore.
Cum ai ajuns la Orange?
Datorită platformei LinkedIn. Am văzut anunțul de angajare, iar job description-ul se potrivea cu experiența, cunoștințele și certificările mele. Dar a fost și-un twist, acolo, prin care acea descriere s-a potrivit și cu ambițiile mele: rolul detaliat făcea parte dintr-un departament de inovație. Atunci când am candidat, în primăvara lui 2018, căutam o schimbare spre o zonă ce mi-ar fi deschis orizonturile și mai mult în direcția inovării și a dezvoltării de tehnologie, iar rolul acesta, pe care-l ocup și-acum, s-a potrivit ca o mănușă. Mai departe, ajungând să-i cunosc pe colegii alături de care lucrez și azi – și cărora le mulțumesc foarte mult pentru că sunt oameni foarte, foarte faini! – am realizat destul de repede că aici e locul meu.
De ce cybersecurity?
Imediat după Revoluție am primit un CIP-03. Pentru cei care nu tresaltă deloc la auzul acestei denumiri, am să spun că e vorba despre un microcalculator personal făcut la noi în țară, mai exact o clonă românească a computerului britanic ZX Sinclair, ce folosea un procesor echivalent cu Z80. O particularitate a sa, pentru cei ce nu-și amintesc despre perioada în care o memorie de 64KB RAM era mai mult decât suficientă, a fost că singura cale de a interacționa programatic cu calculatorul era un interpreter BASIC. Cumva – nu-mi amintesc cum – am reușit să „conving” acest CIP-03 să booteze CP/M, așadar să pornească pe un sistem de operare primitiv disponibil pentru modelele ceva mai capabile la vremea respectivă.
Asta a fost prima reușită de text-book hacking despre care îmi amintesc (și pentru cunoscători am să mai spun că am modificat și adaptat, practic, o interfață floppy de la un HC să funcționeze pe interfața I/O a CIP-ului), iar ulterior, am continuat să învăț să folosesc calculatoare după un „principiu” simplu – întrebându-mă de fiecare dată cum funcționează anumite programe și componente hardware și mai rar, de ce funcționează? Am consolidat interesul și pasiunea pentru securitate cibernetică ceva mai târziu, la vârsta liceului, când am avut acces la rețele de calculatoare și la internetul sfârșitului anilor ’90. Atunci am început să studiez și să aprofundez noțiunile și tehnologiile ce reprezintă fundamentul a ceea ce știu acum.
Care a fost cea mai mare reușită profesională a ta, de când ești la Orange România?
Îmi este dificil să cuantific și să ordonez reușitele, pentru că este și-o latură puternic subiectivă într-o evaluare precum aceasta, dar pot spune că sunt foarte bucuros că din ce în ce mai mulți colegi din Orange folosesc InfraAI, platforma de big-data analytics creată în departamentul din care fac parte, în cadrul unui proiect pe care îl gestionez. Reușite egal importante pentru mine reprezintă și încheierea cu succes a unor proiecte de cercetare și de inovație incluse în programul Horizon 2020, unde am contribuit alături de colegii mei, cărora le mulțumesc încă odată pentru sprijin și implicare.
Nu pot să nu menționez, însă, un alt moment important: în 2019, cu ajutorul Orange, echipa reprezentativă a României la European Cyber Security Challenge a câștigat locul 1 într-o competiție de tip Capture The Flag în care au participat peste 20 de alte echipe naționale. A fost, în primul rând, reușita acestor tineri minunați, însă am pus și noi, Orange, umărul la treabă pentru a-i sprijini cu exerciții, cursuri și know-how.
Dacă n-ar fi existat telco, ce altă industrie te-ar fi captivat?
Aviația civilă. Probabil într-o zonă de IT sau Network ori Security. Asta pentru că sunt pasionat de avioane, pe scurt 😊. De fapt – și ceva mai detaliat – sunt foarte pasionat de tehnologia și procesele operaționale din spatele unei astfel de industrii, de lucrurile nevăzute pentru consumatorul final. Există un nivel de opacitate voită, probabil, dar și necesară, între felul în care sunt prezentate și percepute serviciile oferite de o companie aeriană și ce se întâmplă, de fapt, „în spate”, iar această abstractizare implică tehnologie multă, complexă și foarte interesantă (cel puțin pentru mine).
La o privire rapidă, se observă că în ultimii 2 ani ai participat la extrem de multe evenimente, ca speaker invitat să susțină discursuri, prezentări, studii de caz. Cum ai făcut față acestui număr ridicat de invitații și cum ți-ai organizat agenda astfel încât să fii prezent local și internațional la aceste acțiuni?
Este adevărat, a ”plouat” cu invitații în ultimii doi ani, dar particularitatea lor a fost că o bună parte dintre evenimentele la care am participat au implicat o deplasare din living-room până în biroul de-acasă 😊. Așa că mi-a fost ceva mai ușor să gestionez agenda în acest ritm. Dar am participat în tempo la fel alert la evenimente similare și înainte de pandemie, iar în acest an, după revenirea la întâlnirile în persoană, tot în pas de alergare, ceea ce nu poate decât să mă bucure.
Pentru mine este întotdeauna, fără excepție, o responsabilitate personală și profesională să reprezint cât mai bine compania pentru care lucrez, să-mi enunț cu energie opiniile și să detaliez proiectele sau studiile pentru care sunt invitat la evenimente. Iar asta ajută, categoric, în privința „apetitului” pentru astfel de participări. Faptul că îmi place tare mult să călătoresc, iar tranzitul prin aeroporturile lumii reprezintă, cumva, o a doua natură pentru mine, contribuie la disponibilitatea mea pentru a participa la acțiuni de acest fel. Mai mult, am deprins și câteva trucuri utile pentru a lucra remote, dar și în tranzit, astfel încât să fiu conectat la day-to-day-ul meu, chiar dacă fizic sunt la câteva mii de kilometri distanță de sediul Orange, și caut să prioritizez ce pot face offline și să ocup cât mai bine timpii de așteptare. Spre exemplu, o escală de 2-3 ore într-un aeroport din Europa înseamnă 2-3 ore în care pot lucra la un raport ori la un livrabil pentru proiectele mele, iar, cu susținerea echipei mele și a colegilor alături de care lucrez, o ședință ce-ar fi putut fi un e-mail ajunge să fie, de cele mai multe ori, un e-mail 😊.
Cum se împacă viața profesională atât de plină cu cea personală? Ce ne poți spune despre tine, cei dragi ai tăi, hobby-uri, mod de petrecere a timpului liber?
Principalul meu hobby este să călătoresc. În ultimul deceniu am avut oportunitatea de a înconjura Pământul de aproximativ 70 de ori, la ecuator 😊. Sigur, asta măsurat în kilometri petrecuți în avion. Alături de soția mea călătoresc ori de câte ori timpul ne permite și căutăm să descoperim și să înțelegem mai bine locurile, oamenii și cultura unor locuri îndepărtate ce ne-au fascinat dintotdeauna. Încercăm să trăim după câteva principii cărora, însumat, le spunem „low footprint” și suntem atenți la echilibrul dintre amprentele ecologice și economice ale pasiunii noastre și ale nevoilor din viața noastră de zi cu zi, Astfel, în ultimii 4 ani am fost atenți și implicați în a compensa cât mai mult din amprenta emisiilor de carbon a călătoriilor noastre.
Atunci când nu suntem printr-un aeroport, în zbor către un oraș în care nu am ajuns până acum sau către un loc pe care ne face plăcere să-l revedem, petrecem timp alături de cei dragi – prietenii noștri, familiile noastre – și planificăm următoarea călătorie.
Cum arată casa unui Cyber Security Expert, din punct de vedere al... filtrelor de securitate implementate? Ai camere de supraveghere, ușile se deschid cu parolă, Wi-Fi-ul funcționează doar pe bază de comenzi vocale personalizate?
Deoarece suntem (atât eu, cât și soția mea) niște tech geeks, în esență, da, locuința noastră este inteligentă. Pentru momentele când suntem plecați, am implementat un sistem de monitorizare și control de la distanță a anumitor lucruri din casă. Un scenariu de care ne ferim cu toții, cred, este cel în care o țeavă se sparge pe undeva prin apartament și ajungem să ne inundăm vecinii când noi suntem la +12 ore diferență de fus orar de București. De aceea, am instalat senzori ce depistează umiditatea de pe podele, dar și senzori de temperatură, presiune ori umiditate atmosferică și am instalat și câteva camere de supraveghere și un sistem de securitate și alertare. Toate aceste device-uri comunică fie peste WiFi sau folosind tehnologia wireless Zigbee, cu hub-uri, și stau „cuminți” într-o rețea WiFi dedicată, izolată într-un VLAN, deci într-o rețea locală virtuală, din care pot „ieși” doar către serviciile strict necesare funcționării. Și da, toate sunt integrate cu un asistent inteligent ce răspunde comenzilor vocale, așadar Siri este cea ce aprinde ori stinge luminile în casa noastră. Poate părea cam alambicat la prima... citire, dar realitatea este că tehnologia ne face viața mai ușoară, chiar dacă partea de „build” e ceva mai complicată.
Știm că securitatea cibernetică a fost subiectul predilect pentru Ioan, în ultimii ani, dar există viață și după cybersecurity? 😃
Cu siguranță că există viață după cybersecurity! De fapt, domeniul acesta este suficient de vast și de complex, încât să ofere multe și diverse oportunități celor ce fac parte din el. Cariera mea în securitate a început în urmă cu aproape 15 ani și-a trecut prin câteva astfel de oportunități - operațional, arhitecturi de securitate, compliance și best practices, acum inovație și dezvoltare, cu o foarte consistentă componentă de educație, formare prin predare și cercetare tehnologică. Nu pot ști ce îmi rezervă viitorul, sigur, dar pot anticipa că drumul în domeniul acesta, al securității, mă va provoca în continuare.
Iar după securitate, hai să-i spunem, aplicată, e o întreagă lume cu orizonturi foarte largi în public speaking, conferințe ori academie. Asta și/sau un early retirement într-un sat pitoresc din sud-estul Siciliei, unde starea de dolce far niente are șanse să capete noi valențe, poate chiar bine conectate cu zona de cybersecurity, cine știe 😊.
Foto: arhiva personală
