2020

• Noiembrie - Orange anunță semnarea acordului de achiziție a Telekom Romania Communications.
• August - București devine primul oraș din România 100% 5G.
• Iulie - Orange Business anunță acoperire completă LoRaWAN în București și Iași, rețea esențială pentru proiecte Smart City.
• Martie - Se lansează YOXO, primul abonament de mobil 100% digital.

2018

• Iulie - Orange, Samsung și Cisco anunţă primul test din Europa de utilizare în condiţii reale a unei reţele 5G multi-vendor de tip acces radio la punct fix (5G FWA).

2013

• Orange lansează Orange TV și Orange TV Go, prin care clienții au acces la posturi TV prin satelit și prin internet.

2011

• Noiembrie - Orange inaugurează Orange Care Center, primul centru dedicat telefoanelor mobile, dezvoltat și susținut de către un operator telecom din România și din Europa.
• Mai - Orange lansează în premieră HD Voice.
  Orange marchează o premieră internațională, primul apel internațional de voce la calitate HD Voice, efectuat între Orange Romania și Orange Republica Moldova.

2010

• Iulie - Orange lansează primul serviciu de asistență online din România, care le oferă clienților o secțiune interactivă de întrebări și răspunsuri, tutoriale, softuri și manuale de utilizare pentru telefoanele mobile.

2007

Este lansat programul Orange Young, cu beneficii și oferte speciale pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 14-26 de ani.

2005

• Este lansat programul Orange Film, prin care, în fiecare miercuri, clienții Orange pot cumpăra 2 bilete la preț de unul în cinematografele partenere.
• Romtelecom intră pe piața de internet fix de bandă largă, cu servicii bazate pe tehnologia ADSL.

2004

• Orange lansează conectivitatea EDGE (Enhanced Data Rates for GSM Evolution), România este prima țară din grupul Orange care are acces la această tehnologie.

2003

OTE devine acționar majoritar Romtelecom, restul acțiunilor fiind deținute de statul roman, după ce în 1999 achiziționează 35% din acțiuni, plus 16% usufruct, și preia managementul companiei.

2001

1 februarie - Orange introduce sistemul de taxare la secundă după primul minut.

1997

Lansarea comercială Dialog a re loc în iunie.

În mai, în cadrul expoziției CERF'97, se realizează primul apel în rețeaua Dialog GSM (Mobil Rom).
În aprilie, Mobil Rom lansează numele și logo-ul serviciului său de telefonie mobilă: Dialog .

1997- Romtelecom devine societate pe acțiuni și este pregătită pentru privatizare

1996

Pe 6 decembrie 1996, Mobil Rom câștigă o licență de instalare și operare a unei rețele GSM în România. Mobil Rom este o societate pe acțiuni, constituită din France Telecom și diverse companii românești, care și-a propus să ofere servicii GSM de cea mai înaltă calitate și să facă din telefonia mobilă un instrument de comunicare accesibil tuturor românilor.

1991

ROM-POST-TELECOM este reorganizat. Astfel, iau naştere patru regii autonome: Romtelecom, Poşta Română, Radiocomunicaţii, Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor (IGR) şi societatea comercială pe acţiuni Bancpost. Romtelecom devine operator de stat în domeniul telecomunicațiilor.

9,5% dintre români sunt conectați la serviciile Romtelecom.

1989

În ultimul an al României comuniste este înființat ROM-POST-TELECOM, operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, poștei și broadcasting.

1986

Are loc reconsiderarea sistemului de semnalizare R2 MFC, care permite amplificarea substanţială a traficului cu acces automat pentru apelurile internaţionale pe sensul de intrare în ţară, deci fără reconversie.

Aceasta este etapa cea mai importantă în deschiderea unor canale de comunicaţii internaţionale publice directe, primul pas spre deschiderea internaţională care urmează după anul 1990. Acţiunea este iniţiată de Dan Geleriu, cu sprijinul direct al Ministrului Stelian Pintelie şi al Directorului General Andrei Chirică.

Chirică devine ulterior Ministrul Comunicațiilor și, din 1997, Președintele Consiliului de administrație la Orange Romania.

1981

La „Electromagnetica” se realizează proiectul pentru centrala electronică SINTAX, cu distribuţie spaţială a cordoanelor de convorbire, care are o construcţie modulară, proiectată şi instalată în judeţul Bacău.

1980

Prima centrală telefonică rurală, complet electronică.

Ultimul deceniu comunist produce prima centrală rurală complet electronică, cu o capacitate de 200 linii, instalată experimental în comuna Mogoşoaia (1980). În România, centrala telefonică automată Pentaconta 1000A este produsă sub licență americană ITT Corporation.

1974

Are loc instalarea primei centrale semiautomate internaţionale din România, accesul spre ţară fiind efectuat automat, iar spre ieşire prin operatoare.

1971

Este realizată centrala telefonică, cu baterie locală și 50 de numere, „Electromagnetica” București. Conține un pupitru, adică un suport din lemn de culoare maro care susține centrala telefonică propriu-zisă, casca cu microfonul centralistei, manivela de antrenare a inductorului și telefonul cu disc prin care aceasta stabilește legătura cu abonații.

1958

La finalul anilor ′50 începe să se pregătească o reorganizare a comunicațiilor. Astfel, în 1958 sunt înființate în cadrul Palatului Telefoanelor „Serviciile Speciale 05”, care să ofere cetățenilor informații: operatoarele răspund „(...) la cererile abonaților începând cu «ora exactă» starea timpului din orice oraş al ţării.”

Tot acum este tipărită și prima carte de telefon pentru provincie.

1948

Societatea Anonimă Română de Telefoane (SART) trece în proprietatea statului, administrarea acesteia fiind atribuită unui nou minister, cel al Poştelor şi Telecomunicaţiilor

1944

Cu toate că este avariat în timpul bombardamentelor, Palatul Telefoanelor nu a fost distrus și poate să țină funcțional serviciul comunicațiilor. Presa difuzează intens mesajul către cetățeni să nu utilizeze telefoanele decât pentru cazuri extrem de urgente sau pentru a chema autoritățile în situația rănirii lor.

Ziarele vremii titrează: „Capitala sub teroarea bombardamentelor germane. Cum a fost lovit Palatul Regal, Centrul Capitalei în flăcări. Arde Teatrul Național. Palatul Telefoanelor avariat...”

1940

92.000 posturi telefonice sunt în serviciu, dintre care 66.500 posturi deservite automat.

1933

Pe 3 noiembrie 1933, la ora 00:00, se realizează automatizarea completă a rețelei telefonice din București prin punerea în funcțiune a centralei cu 12 linii Rotary. De remarcat faptul că în acel an în București erau, în total, 18.000 de linii și 8.000 de posturi telefonice în serviciu.

Pe 24 aprilie 1933, are loc inaugurarea Palatului Telefoanelor, în prezența Regelui Carol al II-lea.

Grigore N. Filipescu (președintele Societății Anonime Române de Telefoane), anticipează în discursul inaugural că „suma totală învestită în această clădire, în instalaţiunile ce le comportă şi în înlocuirea vechiului sistem va depăşi 700 milioane de lei. Totodată capacitatea oficiului central automat din b-dul Dacia a fost sporită de la 3600 numere la 6000.”

La rândul său, ministrul Comunicațiilor Ed. Mirto declară că „la 1 Ianuarie 1932 valoarea investițiunilor a fost de 1.122.866.798 lei, iar la 1 Ianuarie 1933 această valoare s-a mărit la 1.438.614.561 lei, deci în intervalul acestor 2 ani s-au mărit investiţiunile cu 681.402.403 lei.” (Adevărul, 27 aprilie 1933)

În discursul inaugural, Regele Carol al II-lea punctează controversele pe care, de regulă, orice proiect nemaivăzut până atunci într-o societate le generează:
„Inaugurând azi noua centrală a Societăţii române de telefoane, inaugurăm un nou avânt în viaţa economică a ţării. În ritmul modem, toată lumea a putut constata că cel mai important factor de progres sunt comunicațiile.
De aceea, am salutat şi salut cu bucurie colaborarea dintre statul român şi Societatea română de telefoane. Criticele – după cum a spus d. ministru – nu au lipsit.
Poate am fost şi eu dintre aceia care le-am formulat uneori. Trebuie să recunoaştem însă, că efortul făcut este lăudabil şi suntem siguri că în același ritm, cu același pas, acest efort, va ajunge să mulțumească pe toată lumea.
Dacă legăturile telefonice în Bucureşti şi în interiorul ţării lăsau câteodată de dorit, trebuie să recunoaştem însă că legăturile internaționale – şi aci este succesul pentru viaţa economică a ţării – sunt din cele mai perfecte.” (Universul, 26 aprilie 1933)

1931

Lucrările Palatului Telefoanelor sunt demarate în 5 septembrie 1931, pe o suprafață de 2.280 de mp, cu o fațada de 34 de metri pe Calea Victoriei și 34 de metri pe stradă Matei Millo. Suprafața clădită este de 977 mp, iar înălțimea de 52 metri. Clădirea are subsol, parter și nouă etaje. Piatra utilizată pentru fațada are un total de 530 metri cubi, iar scheletul din oțel este realizat de către Uzinele de Fier și Domeniile Reșița S.A., însumând 872 tone.

1930

5 iulie - Statul cedează exploatarea rețelei telefonice Societății Anonime Române de Telefoane, societate având capital american, pentru refacerea și construirea de noi trasee telefonice. De asemenea, se înființează SART („Societatea Anonimă Română a Telefoanelor”), cu 90% capital străin, din partea ITT (S.U.A.).

Ia ființă în București, Standard Electrica România, prima întreprindere de fabricare a terminalelor telefonice şi a aparatelor de tip secretariat (serie), cu semnalizarea cererii de comunicaţie prin anunciatoare (electromagneți speciali).

1929

Încep să fie instalate în București centrale telefonice automate rotative de tip 7A2 (în Victoriei, Banu Manta şi Vitan), cu o capacitate de 10.000 de numere, care se utilizează în releele telefonice urbane de mare capacitate, numerotația posturilor fiind formată din 4-6 cifre.

1927

Potrivit datelor ANCOM România, în anul 1927 se instalează prima centrală telefonică automată, de tip Rotary 7A1, în clădirea Dacia din Bucureşti, cu peste 3.000 de linii telefonice. Aceasta funcționează până în anii 1984-1985.

Primele convorbiri telefonice prin centrala automată încep chiar în ziua inaugurării centralei.

1916

Se organizează grupele de comunicații militare pe front în contextul utilizării unor reţele de cablu mobile.
Războiul a luat pe nepregătite spațiul românesc, iar liniile de comunicații sunt insuficiente pentru a susține infrastructura comunicațiilor pe front.

1910

Este instalată, la Sinaia, centrala telefonică manuală, ce are conexiune la cap de cablu din Palatul Peleş.

1907

Primul cablu submarin de telecomunicații internaționale - Constanţa şi Istanbul.

1906

Prima instalație tehnică automată este montată la expoziția jubiliară din 1906. Aceasta cuprinde 20 de numere și este prevăzută cu câte un sector pentru fiecare număr.

1889-1893

Rețelele telefonice din spațiul românesc încep să se ramifice. De pildă, este instalată prima centrală telefonică privată cu șase linii de abonat, asigurând legătura între Parlament şi Ministerul Instrucțiunii Publice, precum şi primul cablu de comunicație telefonică, comutată manual, instalat în Bucureşti între Palatul Regal şi Ministerul de Război.

Aceasta este și perioada în care serviciul telefonic public urban este introdus în exploatare în Bucureşti, Brăila şi Galaţi, cu centrale manuale de 50-100 linii.

1881

Firul conector cu lumea modernă începe să se lege începând cu anul 1881, când se pun bazele primelor linii telefonice în Transilvania. Mai întâi în Timișoara, apoi în Sibiu, Cluj, Oradea, Arad. Următorul an în Moldova cu Iași, iar în 1884 în Galați. Acesta este și anul când este realizată prima linie telefonică publică, între Poșta Centrală și Ministerul de Interne, la București.